Glazură de depresie

Bună, sînt iulia cu încetinitorul. În toate senzațiile sîntem ținuți 30 de minute la frigider și amestecați cu încetinitorul.    

Locuiesc într-o cameră cu saltea pe dușumea, șifonier de lemn lăcuit, coș de bambus și sobă cu gaze în cel mai izolat loc al unei case din cartierul 23 august. Am stat în mai multe apartamente din București în ultimii 10 ani, la Tudor Vladimirescu lîngă cîinele floricel, pe Vasile Lascăr cu chicinetă și balcon spre Consulatul Bulgariei, pe Nerva Traian în blocul Loto cu bucătărie încăpătoare pentru masa cu 4 scaune, în Drumul Taberei într-un bloc de militari cu arcadă și mozaic, pe Mircea Vodă lîngă Camera de Comerț în patul cu baldachin și pe Dinicu Golescu la 4 blocuri distanță de Gara de Nord. Mai mulți oameni m-au văzut într-unul dintre aceste locuri cu fruntea sus, printre hohote de capră, îmbrățișări și poftiri – la masă, pe canapea, la baie, lîngă mine în pat.

Ca o fantomă, n-am plecat din niciuna dintre casele enumerate - ba chiar unul dintre colocatari mă poartă mai departe și prin alte locuri pe unde s-a mai mutat - dar am ajuns într-un final aici. Să băltesc în aburi calzi, mototoliri de carton sau bumbac și apeluri telefonice, nelămurită asupra unor dureri sau a picăturilor colorate, gîndindu-mă la sufletele ale căror tragedii le accesez la laptop sau le aflu din povestirile celor care îi îngrijesc.

Astăzi, cel mai frumos lucru din lume este trecutul de care mă leagă deșteptarea.

 photo soba_zps35cca082.jpg
 photo cosul_zpsf0115ff6.jpg
 photo patul_zpsf6f26573.jpg

DĂ ODATĂ PAGINA!

 photo iuliabylana_zps07267bc0.jpg
Mi-am abandonat salteaua, familia, dublele sensuri și garderoba estimată la cîteva zeci de mii de euro și m-am mutat într-un roman polițist rusesc. Se poate lesne observa că mișcările bruște, pofta de mîncare și glumele mele sînt permise și acolo unde nu există durere, nici întristare. Adică aici.

„În momentul acela în cameră a intrat în viteză Iulia, și, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a băgat soțului sub nas un flacon deschis de parfum Kenzo.
 Ia mizeria asta de aici, bolborosește soțiorul și se ridică în pat, scuturînd aiurit din cap.
 Hai să te îmbraci, îl îmboldește ea și dă fuga la bucătărie.
Am pornit sfioasă în urma ei.
Cum ai ghicit că mirosul de Kenzo o să-l trezească pe Serioja?
Iulia chicotește și se apucă să ungă o feliuță subțire de toast cu un strat abia vizibil de unt.
- Spune că îi vine să vomite de la Kenzo.”

Foto de Lana