Cu „mi-e frică de moarte” la Cluj

 photo ad11a8ad-645e-490f-bc00-568fcf2435b4.jpg
La toate cinele cu prietenii și în toate cabinetele medicale în care am intrat în ultima lună am adus vorba despre asta. Orice mesaj am scris și orice le-am spus prietenelor mele pe post de la revedere m-am gîndit că ar putea fi interpretat dramatic în contextul unei morți accidentale. Dar mi-a fost cel mai milă de mine cînd înmuiam cu apă fierbinte, spălam cu săpun natural și clăteam cu grijă corpul care ar fi putut fi sfărîmat total în foarte scurt timp. Ieșeau aburi din el și se depuneau pe faianță. L-am încălțat cu sandale noi, așa cum încerc să fac de fiecare dată cînd călătorim. De data asta, am ales o pereche de sandale de pînză cu imprimeu tropical și toc gros cu platformă de plastic care imită textura lemnului.
La aeroport, l-am uns pe buze cu toate mostrele de ruj și gloss ciclamen, vermillon și roșu-chanel pe care le-am găsit la duty-free. Pînă la urmă, i-am cumpărat un fard de obraz cu praf de stele, în ciuda faptului că fusese testat pe animale în prealabil. Cînd i s-a făcut poftă de cubulețe de ciocolată umplute cu cremă de iaurt și fulgi de căpșuni, m-am uitat pe toate părțile la cutia lor și la încă una asemănătoare cu bomboane asortate, dar nu i le-am luat. Nu a mai durat mult pînă să aflăm că zborul fusese reprogramat peste 4 ore, iar asta a prilejuit o serie de întîlniri neașteptate:
- Cu bruneta din cabina de fumat, care a fost mai mult decît încîntată să îmi dea o țigară în schimbul brichetei și care a remarcat corect că, în condițiile date, o călătorie cu trenul m-ar fi scutit de palpitații
- Cu Roxana Ionescu (Mama-Natură), care și-a exprimat cu drăgălășenie regretul cînd mi-am scăpat telefonul pe jos, după care a rîs amuzată cînd i-am explicat că e mai bine așa pentru că îmi doresc unul nou de ceva vreme
- Cu medicul meu ginecolog care mi-a spus că în viitor o să am nevoie de chirurgie plastică pentru ridicarea pleoapelor și pentru umplerea șanțurilor nazolabiale
- Cu Maria Grapini, europarlamentar, care flutura în toate direcțiile mai multe reclamații pentru Tarom, solicitînd insistent un număr de înregistrare pentru ele.
Avionul a decolat cu încă 2 ore peste cele 4 anunțate inițial. Și nici în continuare lucrurile nu au mers conform așteptărilor. În situația „puțin probabilă” a unor accidente-de-genul-celor-care-ne-îngrozesc-la-știri-seară-de-seară faceți aia și dregeți ailaltă. Și acum, o să vă servim gustarile. Cîte sandvișuri vreți? Cîte pahare cu apă? Luați-le, astea sînt! Vă rugăm să rămîneți la locurile dumneavoastră, legați cu centurile de siguranță, pentru că am început procedurile de aterizare.  
Zborul a durat practic 30 de minute și a mai trecut încă atît pînă să mă prăbușesc în pat la lumina plăpîndă a unui stîlp de pe Calea Turzii.  
 photo 0b07579a-d412-4ccf-87e1-c929ccb22151.jpg

Iulia de martie: Ce am meșterit în 3 vineri din 4

 photo iulia burtea gaeta.jpg

4 martie 2016. Un înțelept mi-a spus că cea mai sigură metodă de a depăși frica de moarte cînd zbori cu avionul este să nu te gîndești deloc la asta. Practic, în loc să îți storci creierii încercînd să ghicești care vor fi ultimele tale cuvinte cînd vei realiza că se prăbușește toată hardughia, trebuie să faci ceva ce îți place atît de mult încît să te acapareze total. Poți să iei în considerare următoarele variante: o discuție despre undele graviaționale, lectura unui roman de Yan Lianke, scrisul la o carte cum nu s-a mai scris alta, audiția ultimului album LCD Soundsystem. Dacă nu funcționează niciuna, poți la o adică să răsfoiești o revistă Vogue, ceva mătăhălos cu toate colecțiile de primăvară-vară. Nici nu e cazul să stăruim prea mult asupra experienței mele pe marginea subiectului - singura chestie care m-a ținut super concentrată în timpul zborului a fost activitatea de tip selfie. Click aici că am scris și filmat toate detaliile.

11 martie 2016. La numai cîteva ore după ce m-am zbenguit în chiloți cu volănașe în peisajul detaliat mai sus, s-a întîmplat din nou. De data asta, a fost senzația de „am ceva în gît”. Am încercat progresiv toate tratamentele posibile: dres vocea, tușit crunt, miere, sirop de tuse, respirație abdominală în ritmul bătăilor inimii. Ceva-ul s-a transformat într-un dop pentru căile respiratorii cînd mi-am dat seama că sîntem într-o stațiune mică și nelocuită în care n-o să vină niciodată o ambulanță, cu atît mai puțin pentru un nod în gît. Cătălin dormea deja, așa că a trebuit să mă mut cu atacul de panică în baie și să continuăm acolo. Peste două ore, ca și cum nimic nu m-ar fi sufocat, am adormit mulțumită că terminasem de citit drăguța „Suflet curat”, de Flaubert.

18 martie 2016
În ciuda faptului că, în general, arta este ceva foarte jenant și supus interpretărilor limitate, am creat totuși prima mea instalație și am atîrnat-o în cui. Ea este.