DĂ ODATĂ PAGINA!

 photo iuliabylana_zps07267bc0.jpg
Mi-am abandonat salteaua, familia, dublele sensuri și garderoba estimată la cîteva zeci de mii de euro și m-am mutat într-un roman polițist rusesc. Se poate lesne observa că mișcările bruște, pofta de mîncare și glumele mele sînt permise și acolo unde nu există durere, nici întristare. Adică aici.

„În momentul acela în cameră a intrat în viteză Iulia, și, fără să stea prea mult pe gânduri, i-a băgat soțului sub nas un flacon deschis de parfum Kenzo.
 Ia mizeria asta de aici, bolborosește soțiorul și se ridică în pat, scuturînd aiurit din cap.
 Hai să te îmbraci, îl îmboldește ea și dă fuga la bucătărie.
Am pornit sfioasă în urma ei.
Cum ai ghicit că mirosul de Kenzo o să-l trezească pe Serioja?
Iulia chicotește și se apucă să ungă o feliuță subțire de toast cu un strat abia vizibil de unt.
- Spune că îi vine să vomite de la Kenzo.”

Foto de Lana

CARE E DIFERENȚA DINTRE CRÎNGAȘI ȘI UNIVERSITATE?

Căram ieri pe stradă, în văzul lumii, o încărcătură serioasă: 2 sacoșe de plastic pline cu cărți și geanta Adelina Ivan burdușită cu alte cărți. Nu pot să detaliez aici, dar ăsta e în mod cert semnul unei reușite. Mi-a ieșit în cale o tarabă cu căpșuni și cireșe, pac alte 2 sacoșe. Eram prea mîndră de mine ca să merg cu taxi, neștiută de nimeni pe bancheta din spate.
Cînd coboram la metrou Crîngași îmi ziceam în sinea mea că nu mai există fată ca mine, că l-am apucat pe dumnezeu de un pantof cu toc, că oricine ar da absolut orice sa fie în locul meu. Practic îmi ieșeau bube de fericire în vîrful nasului.
Cum ajung pe peron se făcea anunțul că tocmai s-a sinucis cineva la metrou la Universitate. Atunci mi-a fost clar că nu toată lumea vrea să fie în locul meu. Și dacă nu vrea chiar nimeni, asta e, o să mă obișnuiesc singură cu binele. 

 photo IMG_8050lk_zps5bf773f4.jpg