DRAGOSTEA DUREAZĂ 3 CAMERE

Photobucket

Dă-i cu super glue şi mergi mai departe

Pe 16 februarie 2003 am lăsat într-un apartament din Timişoara în care urma să locuiesc cu un băiat fotografiile mele preferate din copilărie. Inclusiv cea mai frumoasă fotografie cu mine, cu caietul tip de clasa întîi şi stilou, plus pampoane şi uniforma cu pătrăţele. Toţi cioranii primiţi, cumpăraţi, împrumutaţi. O haină neagră de blană artificială arsă la o mînecă. Dar nu m-am mai întors la el niciodată.

Nu mă plîng, în camera de cămin în care s-a nimerit să iubesc apoi nu am lăsat mare lucru. Doar mirarea în faţa chiloţilor lui aliniaţi pe umeraşe pe criterii de culoare. Şi constatarea că scenaristele SATC nu sînt născocitoare, ci povestitoare.

Din apartamentul în care locuiesc acum o sa plec foarte curînd cu toate lucrurile mele. Bumbacurile, blănurile, mătăsurile, platformele şi ugg-urile. Colecţia CHIC de la Polirom, Vogue şi ELLE UK octombrie 2006 (preferatele mele), recipientul cu magic dust de la monlapincitron.

Dar pentru prima dată voi lăsa în urma mea şi ceea ce nu se poate arunca la ghenă şi nu se poate alunga cu Glade. Mozaicul, peretele violet din living şi poliţa albă. Mocheta, barele şi rafturile din dressing. Cel mai tare îmi stîrneşte coşuri gîndul că pe rafturile de pe care pleacă Margiela, Jacobs şi Sander se vor cocoţa bocanci de munte, tenişi cu şireturi late şi balerini de pînză. Mă linişteşte numai gîndul că acolo unde a respirat Margiela rămîne praf cît să transpire şi Caterpillar.

Orice ar fi, niciodată să nu îţi formezi seturi complete de condimente asiatice în case din care ai putea fi nevoită să pleci cîndva şi din care nu ţi se pot aduna toate urmele în saci menajeri. Mai exact, în afara situaţiei în care beneficiezi de reduceri irezistibile la materialele de construcţii, nu renova şi nu decora o casă împreună cu bărbatul căruia îi aparţine! La despărţire vei avea senzaţia că ai pierdut custodia copiilor tăi, Faianţa şi Parchetul. Atenţie, credinţa în fericire veşnică alături de proprietar te va ameţi cu miros de omletă şi gust de piele adormită, dar tu sufoc-o fără milă în fum de ţigară şi vapori de whiskey soda.

Photobucket

Photobucket

Photobucket

„Am luat mai multe periuţe de dinţi noi, poţi să foloseşti una dintre ele.”

Cînd am primit de curînd o periuţă de dinţi într-un alt apartament decît cel din care urmează să mă mut acum mi s-a pus o gutuie în gît. O folosesc cu aerul flauşat al turistului în baia camerei de hotel şi o las de fiecare dată cuminte în ambalajul ei. Mai terifiant decît să încep să am periuţa mea de dinţi în casa unui bărbat mi se pare că ar fi să o păstrez bot în bot cu periuţa lui.

Cu adevărat îngrozitor este că i s-au zburlit perişorii de pe margini şi ar trebui schimbată. Ce să fac? Să cumpăr eu o periuţă nouă şi să o înlocuiesc pe furiş ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic – asta ar fi soluţia igienică. Sau să aştept să observe el că a trecut suficient de mult mîncat şi sărutat între noi încît să se uzeze prima noastră periuţă de dinţi împreună şi să o înlocuiască – asta e soluţia etică.

Am riscat în trecut întemeind o ditamai dinastie a periuţelor de dinţi împreună cu un bărbat şi să nu am acum curajul de a mă confrunta cu soarta unei singure periuţe cuminţi şi la locul ei? Am învăţat că sentimentele care le-au generat se uzează mult mai rapid decît lucrurile. Dar dimineţile noastre chiar nu arată ca şi cum finalul primei periuţe ar fi finalul a altceva decît al primei periuţe.

Dacă dragostea se măsoară în plăci de mozaic sau periuţe de dinţi, atunci în ce se măsoară „nu mai rezist fără să mă prostesc cu tine. i m hooked to that!”?

Photobucket

13 comments:

  1. my definitely all time favourite. :)

    ReplyDelete
  2. ce sa zic de Beigbeder? l`am incercat, dar e incomplet si contradictoriu, eu insa iti apreciez postarea asta mai mult. esti divina!

    ReplyDelete
  3. 1. dragute poze. expresive.
    2. nu astept sa ajung la acea drama,a periutei de dinti. parca dramele prin care trec acum sunt ceva mai mici.

    alexandra @
    shoependant.blogspot.com

    ReplyDelete
  4. De mozaicul acela mi-ai vorbit si mie cu atata drag, ca acum pana si eu ii simt lipsa acum, si ma intristeaza sa stiu ca n-o sa mai aud nimic de el. Despre dressing nu mai e nimic de spus decat ca mi s-a rupt inima, si sunt sigura ca si lui. Dar poate Margiela nu credea ca se afla intr-un dupal atat de bun, nu pe cat credeai tu oricum.

    In legatura cu periuta, parcurgeam randurile rapid si abia asteptat sa vad daca destinul ei va fi destinul relatiei noi, si ma bucura ca nu este asa.

    Iar "a ma prosti cu tine" cred ca se masoara cel mai probabil in perne comorate, mg, cd-uri, si, desigur, periure daruite.


    Fashezine

    ReplyDelete
  5. Iulia, mă atingi :))

    ReplyDelete
  6. In tot acest post nu m am putut concentra decat la bratarile de la club.
    Curiozitatea tipica. Mania??
    :)

    ReplyDelete
  7. Dar ce faci cand parchetul si mocheta, mozaicul si dressingul,toate au ramas, dar suspina dupa El? Cand fiecare por din perete rasufla parfumul lui, si te uraste pe tine, pentru ca El a plecat? Si nu poti fugi de nimic pentru ca totul este tautat pe piele si pe lobul frontal stang?

    ReplyDelete
  8. @Alice: Mission
    @Ela: imi place mult comentariul tau. iti raspund intr un post separat.

    ReplyDelete
  9. Vreau atentie.

    ReplyDelete
  10. streamsofbourbonMay 5, 2011 at 12:29 PM

    War is no longer declared,
    but rather continued. The courageous
    has become the everday. The hero
    is absent from the battle. The weak
    are moved into the firing zone.
    The uniform of the day is patience,
    the order of merit is the wretched star
    of hope over the heart.

    It is awarded
    when nothing more happens,
    when the bombardment is silenced,
    when the enemy has become invisble
    and the shadow of eternal armament
    covers the sky.

    It is awarded
    for deserting the flag,
    for bravery before a friend,
    for the betrayal of shameful secrets
    and the disregard
    of every command.

    ReplyDelete
  11. streamsofbourbonMay 5, 2011 at 9:44 PM

    Nu exista remediu pentru durere. De asemenea, nu exista ierarhii pentru mahniri de acest gen, ci doar pentru felul in care afectele tale percep aceste mahniri. “Nature is very exact in the matter. It hurts just as much as it is worth.” Mi-a placut tot timpul fraza asta si mi-am repetat-o mereu in circumstantele adecvate. Are valente izbavitoare: in definitiv, iti sugereaza ce se castiga atunci cand se pierde ceva.

    Empatizez cu tine. Va trece cand va fi cazul. Dar cu siguranta va trece. In alta ordine de idei, mi-ar placea sa-mi faci un succint indreptar despre Cavalli, atunci cand o sa fii in the mood. :)

    Cheers,

    ReplyDelete
  12. Eu sant tare curios cu ce te ocupi? Adica de unde ai bani de Margiela si Jacobs si tot ce mai povestesti tu de zor acolo... Stii totusi ca daca ai fi un om care munceste pentru bani sau nu i-ai avea, nu ai mai scrie chestiile astea, iar femeile proaste nu ar mai sta sa te aprobe..

    ReplyDelete