PERSOANA RĂNITĂ ÎŞI PIERDE ABILITATEA DE A PRIVI DOUĂ OBIECTE DIFERITE ÎN ACELAŞI TIMP

Photobucket

Dragă Ela, răspund mesajului tău de aici şi îţi mulţumesc.

"Dar ce faci cînd parchetul şi mocheta, mozaicul şi dressingul, toate au rămas, dar suspină dupa El? Cînd fiecare por din perete răsuflă parfumul lui, şi te urăşte pe tine, pentru că El a plecat? Şi nu poţi fugi de nimic pentru că totul este tautat pe piele şi pe lobul frontal stîng?"

Eu mă ataşez de lucruri la fel ca de oamenii care le cumpără si le stăpînesc. Sînt sincere, actuale, prezente, muncitoare. Ştii cît m-a preocupat să mă despart de cel mai negru regret al meu, în 9 ani şi jumătate de cînd mă face ferfeniţa? Deloc. Ştii de cîte ori m-a preocupat în timpul ăsta să curăţ sau să pun pe umeraş topurile Max Mara şi Helmut Lang? De cîteva ori pe săptămînă.  

Te invidiez că rămîi să dai cu aspiratorul şi să speli mozaicul. Nu mă pot gîndi la plecarea mea de aici (pentru încă o foarte scurtă perioadă noi locuim împreună) decît în termeni de gura-leului şi mîna maicii domnului. Că în curînd voi fi pe drumuri, că voi trăi printre străini, că voi mînca pîine uscată şi smochine acre. Că sînt a nimănui. Că atunci cînd voi fi mare mă voi face înecată-cu-un-os-de-peşte-în-toiul-nopţii-în-apartamentul-în-care-locuia-singură-dintotdeauna-departe-de-prieteni-şi-familie.     

În plus, tu cîştigi o zi liberă. Nu tîrşeşti pungi Ikea pe scări (ai lift? noi nu!), nu le burduşeşti în maşină. Îţi dai seama că la despachetare totul e gata şifonat şi nebun de purtat??

Imagini ale unor persoane fictive ce pare că se plimbă tăcute prin jur

Îl văd în fiecare zi în chiloţi prin casă şi seara în parka plecînd. Şi e mai fericit în pragul uşii îmbrăcat pînă-n dinţi decît lejer şi neglijent în faţa mea. Zîmbeşte. Cine n-ar, cu gîndul la friptura de vită cu sos de rodii făcută-n casă cu care îl aşteaptă iubita?! (eu nu! i`m a vegetarian goddamnit!) Mă agăţ de gîtul lui şi îl rog să nu mai plece. Alternativ, îl rog să mă ia şi pe mine cu el unde merge.

Au fost zile întregi în care bărbatul ăsta mă suna, îi răspundeam şi îi închideam în secunda următoare. Iar el continua să mă sune de zeci de ori pînă mă împăca. Astăzi mi-a spus din nou că nu mă poate lua cu el şi m-a sunat din taxi să mă avertizeze că ar trebui "să termin cu astea". Îl rugasem cu 10 minute înainte să se căsătorească cu mine. Şi îi spusesem că eu eram fericită. Fericită rău de tot pe 17 decembrie, cînd el n-a mai suportat să fie nefericit. 

L-am trimis în 7 ani şi 10 luni să schimbe cam 60% dintre cadourile pe care mi le-a cumpărat. Vreau căciula de blană, nu vreau căciula de blană, vreau saboţii, ba nu - vreau topul cu imprimeu rusesc şi margine de dantelă neagră (ce o fi fost în capul meu?). De ziua mea anul trecut a vrut să-mi comande o căciulă de ploaie din PVC, cea mai drăguţă glugă din lume. L-am pus să anuleze comanda şi am şi plîns de ciudă că plasticul mi-a zăpăcit Karma zilei de naştere.

Cînd sînt acum lîngă alt bărbat repet de 5 ori în gînd înainte să îl strig pe nume pentru că de primele 4 ori la rînd îmi vine să-l chem tot pe el. Să-mi aducă apa plată de lîngă măsuţa de la canapea sau să-mi coboare paltonul ou H&M de pe bara de sus stînga spate din dressing (tu nu vezi ca ăla e Phillip Lim?!).

Crezi că dacă s-ar opri în pragul uşii, s-ar dezbrăca în chiloţi şi ar rămîne aşa în viaţa mea şi în casa noastră eu aş fi altfel? Crezi că dacă mi-ar cumpăra mătase în loc de PVC aş deveni bună-atentă-şi-caldă? Tata e profund întristat de despărţirea noastră, mai direct sau nu mi-a mai spus şi în alte rînduri că nimeni nu m-ar putea suporta de-adevăratelea, pentru toată viaţa.

Renunţă să vezi cine lipseşte de pe parchet şi de pe mochetă şi uită-te la cine ai rămas.

Cine-am-rămas a întîlnit tot un cine-a-rămas. I-am zis că mi se pare oribilă culoarea ochilor lui. Şi că am avut cea mai penibilă şi înspăimîntătoare first date. L-am acuzat că delirează cînd mi-a spus că înţelege atît de bine stările mele, de parcă le-ai fi luat asupra lui. M-am certat cu el şi m-am încruntat ultima dată cînd l-am văzut astăzi, în faţa liftului. Şi el îmi aruncă în faţă cele mai groaznice lucruri în fiecare zi. Apoi îmi face cele mai bune sandvişuri cu unt şi nu mă lasă să fug pe uşă, mă ţine pe loc să mă pupe şi să mă roage să nu mai fiu sălbatică.

Cine-am-rămas ar vrea să rămînă încă şi mai puţin. Pînă nu mai ramîne nimic. Nimic nepupăcios, neiubitor şi nelipicios. Cred că cine-a-rămas se va bucura ca un copil.    

+Foto de Martha

8 comments:

  1. shouldn't it be "i know bitter"?
    (good springy. nice springy.)

    ReplyDelete
  2. eu raman, dar e la fel de rau

    ReplyDelete
  3. Ma declar dependenta de posturile tale...sunt delicioase!Iar tu esti o femeie incredibila!

    ReplyDelete
  4. mi-ai dat lacrimile. scrie, scrie, scrie, Iulia, e atata forta si atata dragoste si atata avant in ce pui pe hartia asta digitala..you're beautiful and iloveyou so much for putting this out there.

    ReplyDelete
  5. I don't know how many people really get these texts you write, but I DO find them incredible. The picture is divine as well!

    ReplyDelete
  6. raspunsul tau pentru Ela m-a trimis cu gandul la cartea "Scris pe trup" de Jeanette Winterson (una din cartile mele preferate) ..cred ca ti-ar placea. O recomant

    ReplyDelete