MODA ATACURILOR DE PANICĂ, a doua parte

Photobucket

Îmi trece prin suflet o enumerare fără chipuri şi fără emoţii: eu şi un călău cu mască Jingju, eu şi un aeroport cît o autogară, eu şi toate boldurile dintr-o cutie de 1 leu.

Un claxon violent îi pune frînă. Eu mă pun în mişcare ca un cîine floricel, iar cînd ajung la trecerea de pietoni ma sperii că sînt pe trotuarul din faţa mea numai bărbaţi cu tricouri numerotate, cu mustăţi pe faţă,  cu degete de scărpinat, într-o agitaţie de sală de lupte. La un semn al semaforului vin năvală peste mine. Îmi tremură inima cînd îmi dau seama că mi-au furat geanta care o proteja, mă întorc să mă uit după ei şi ei fug, fug toţi odată, apoi se scurg la metrou.

O să cad peste zebră.

Pînă să ajung pe trotuar se face roşu şi urletele tuturor claxoanelor se strecoară direct în cutia mea toracică.

Cînd îmi dau seama că am geanta pe umăr şi că a trece strada este egal cu a te alinia la Waterloo, izbucnesc în plîns. Dar nu e plînsul meu, pot să jur, pot să mă uit la mine cum şiroiesc, cum mă deshidratez şi cum îmi prostesc fondul de ten şi nu ştiu ce plînge în mine.

Oamenii sînt destul de săritori cu semenii lor plîngăcioşi în plină stradă, dar nu se întîmplă să fie şi cazul meu. Oamenii sînt violenţi şi imprevizibili, ca acum cînd m-a înconjurat un grup de hanorace călare pe skateboarduri. Iar mi-e groaznic de frică să nu mă prăbuşesc – nu din cauză că m-ar lovi pentru că orice lovitură m-ar pune la loc pe picioare de fapt, ci din cauză că zgomotul pe care îl fac skateurile mă paralizează total. În 20 şi ceva de ani de viaţă nu am apucat să mă gîndesc bine de tot la cît de mult urăsc hainele cu glugă. Regret enorm.

În clipa asta aş da orice să fiu acasă, în fund pe covoraşul miţos de lînă albă, aspru şi anonim ca orice covoraş Ikea, în faţa rafturilor cu pantofi, dezlipindu-le etichetele de pe tălpi. Şi ce dezlipesc dimineaţa să se lipească la loc spre seară. Nu m-aş răzvrăti. Dumnezeul cumpărăturilor ştie cît de mult urăsc să răzuiesc etichetele. Dar urăsc şi mai mult să fiu singură în lupta mea de stradă cu panica.

Mai ales că nici nu sînt super slabă, ca să mă pot consola că totuşi - dau bine într-un cataclism emoţional.

+ more photos of moi purtînd Adelina Ivan în numărul curent din Shopping Report 
+ le mulţumesc celor care mi-au trimis mesaje despre atacurile lor de panică

2 comments:

  1. draga julie, textul, starea, le inteleg, am insa o nelamurire: care este legatura dintre un atac de panica si o tinuta adelina ivan?

    ReplyDelete
  2. noi anonimii nu vrem sa facem nani si refuzam hotarit rudotelu' !

    ReplyDelete