ERA VARĂ ŞI MĂ COMPORTAM CA LA SFÎRŞITUL VIEŢII, a doua parte

Photobucket

Photobucket

Photobucket  
Încă o zi mai tîrziu l-am văzut şi pe băieţel. 
Îşi atingea genunchii cu podul palmei înconjurat de peşti prădători, de mormoloci şi peşti la grătar. Nu mi se păruse niciodată pînă atunci că e blond sau că nu e suficient de înalt pentru vîrsta lui, dar mama lui era la fel, blondă şi umflată, mult mai în vîrstă decît mine. Priveliştea asta, cu ei doi băltind în apă dulce şi tulbure, m-a ţinut cu capul în jos ore bune. 
El m-a văzut abia după ce barca mea i-a lăsat în urmă şi mult după ce începusem să sufăr că era prost hrănit şi că organismul lui nu asimila vitamina E.

2 comments:

  1. imi place de tine, ai fata si wit de romanca

    ReplyDelete
  2. am scris un text, de fapt o ruină de text; ultima poză de aici parcă e ruptă din el, din textul meu. mă arde să-l şterg, că de ars nu-l pot arde. mă întristezi într-un mod plăcut.

    ReplyDelete