ÎMI PARE FOARTE RĂU CĂ AŢI SUSPENDAT TEMPORAR CURIERUL DESTINULUI

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Nu mă pot lăuda că scriu pentru mine fără să mă gîndesc la părerile şi reacţiile celor care îmi citesc textele. Iar pentru că cele mai multe reacţii care vin sub formă de comentarii sînt nesemnate, postul acesta le este dedicat în primul rînd anonimilor care mi le-au trimis, şi în al doilea rînd tuturor feţelor dragi şi tuturor feţelor fără nume care vin în vizită pe dreamsize.ro. Fireşte că vă mulţumesc şi aş fi fericită să ştiu că voi trăiţi fericirea care nu se citeşte aici. 

“avertisment de clişeu - ar trebui să fii geloasă pe ai tăi părinţi, fiindcă tu nu vei avea o fiică atît de mişto precum au ei” Anonim, 17 noiembrie 2011 
Mi-au dat lacrimile citind comentariul tău. Din două motive, ţi-l pot spune aici numai pe al doilea şi cred că singurul care te va interesa de fapt: e un compliment frumos într-un moment important din viaţa mea şi m-a emoţionat cam tare. Dar te şi contrazic, fetiţa mea are toate şansele să fie destul de mişto purtînd toţi pantofii la care mă uit astăzi în dressing gîndindu-mă ca o vor face foarte fericită pe ea.

"o grămadă de anonimi în ultimul timp pe aici. poţi fi făr' de griji - tot eu îţi ador scrisul cel mai mult. ciudat, şi-aş dori răspuns - oare doar eu am impresia că scrii aici cum scrii fix pentru un contrast la faptul ca de fapt eşti fericită? nici nu văd de ce n-ai fi.” Anonim, 13 noiembrie 2011
Nimic din ce scriu aici nu e neadevărat, la fel cum ce scriu aici e doar o parte din tot ce e adevarat despre mine. Ciudat, şi aş dori şi eu răspuns, de ce simţi tu că ar trebui să fiu fericită?

“do you like pizza?” Anonim, 12 octombrie 2011 
N 
U

“mai lasă plînsul de milă şi pozatul în veşnica nefericită, cîinii şi animalele pădurii, bubele şi cîrpele şi negii şi cinismul că e evident că nu îţi fac bine şi concentrează-te pe lucrurile bune din viaţa ta. pe tine şi pe cei care contează. o să fii surprinsă. s-ar putea să te trezeşti fericită şi să nu ştii cum să te comporţi mai departe.“ Anonim, 19 octombrie 2011
Gaşca asta pe care mă sfătuieşti să o pun pe fugă, plînsul de milă şi pozatul în veşnica nefericită, cîinii şi animalele pădurii, bubele şi cîrpele şi negii şi cinismul, e unul dintre lucrurile bune din viaţa mea. Fericire este nu cînd te cureţi de o parte din tine, ci cînd reuşeşti să aduni tot ce eşti la un loc.

“am scris un text, de fapt o ruină de text; ultima poză de aici parcă e ruptă din el, din textul meu. mă arde să-l şterg, că de ars nu-l pot arde. mă întristezi într-un mod plăcut.” Anonim, 7 octombrie 2011
Tristeţea e una din formele cele mai exotice de divertisment. Hai, trimite-mi textul la iulia_burtea@yahoo.com, ar fi super.

“abuzez de anonimatul oferit de blogspot, şi din buna dispoziţie extinsă după ce m-am uitat prin pozele tale - iar şi din nou - trebuie să-ţi zic. şi zic. şi spun. totul. nimic şi orice. ce trebuie, ce te face să zîmbeşti, să radiezi, să zburzi toată ziua. nu am alte intenţii, decît de bună dispoziţie. şi chiar şi-aşa prefer anonimatul, fiindcă din obişnuinţă - te judec şi prejudec - probabil te-ai uita strîmb şi n-am vorbi niciodată. Semnatunciudat” Anonim, 1 august 2011
Am mai răspuns şi aici unui comentariu asemănător. Nu mă supăr că mă judeci, dar fă-o şi după ce alegi o dată şi un loc ciudat de întîlnire:)

7 comments:

  1. pierita a fost, aproape, rasuflarea-mi, citind. inima a inceput sa-mi bata mai tare decat o face cotidian. inca un strop de bucurie nevinovata si gratuita.

    mi-ai raspuns la trei comentarii; are, cu siguranta, toate sansele sa fie foarte misto, ca doar o sa fie a ta, dar sigur nu o sa fie la fel. si totusi o sa fie, fiindca te gandesti bine.

    nu te judec intr-atat de tare, cat sa gandesc ca scrii neadevaruri. nu te cunosc, poate nu inca, deci nu stiu toate motivele pentru care ar trebui sa fii fericita - ma gandesc, totusi, ca nu ai motive semnificative sa fii altfel.

    aleg o zi, si un loc ciudat, sau mai putin, doar daca nu te sperii.ne stim din vedere, cel putin eu pe tine. intentiile-mi raman aceleasi, nevinovate si neintruzive

    ReplyDelete
  2. Marturisesc ca intru destul de rar pe blogul tau, si asta pentru ca mi-e frica. Frica sa mai vad expresii pe fata ta care spun totul despre cum ma simt in fiecare zi, in orice moment de sporovaiala dezinteresata, de calda si schingiuitoare deznadejde sau de suplu falfait din aripi printre toate capcanele vietii mele. Frica sa mai citesc textele tale, care-mi construiesc o portita nesperata (inca destul de mica, sa zicem, cat gaura cheii de la usa dormitorului - destul de mare cat sa-mi permita sa completez piesele lipsa cu rodul imaginatiei mele stangace) catre tine. Nu indraznesc sa spun ca m-as putea recunoaste in tine, pentru ca nu te cunosc, si drept sa-ti spun, nici pe mine. Dar cred ca am avea ce sa ne spunem, printre cani de cafea si ruine de suflete. Imi placi, imi place cum scrii si imi place ca esti foarte darnica si sincera!

    ReplyDelete
  3. un suflet-pereche in scris.Sufletului pereche ii este ciuda ca a intalnit pe cineva care foloseste cuvintele atat de bine(ca ea-hai hai sa nu fim modeste).Le intoarce,le calca in picioare,le mesteca.Regurgitate,ies frumos invelite in chinuri interioare si nu-obosesc ochi.

    ReplyDelete
  4. Au trecut aproape tr3i ani de cand mi-ai postat trei dintre comentarii. Hihih - "Am mai raspuns si aici unui comentariu asemanator" - Ma cam repetam. Azi mi-am amintit de postul asta si mi-am petrecut cateva zeci de minute click click click pe older post older post pana l-am gasit.

    La fel de ciudat, primesti (fiindca si tu mi-ai) raspuns - dupa trei ani - eu consider ca ar trebui sa fii fericita fiindca de la distanta, uneori destul de mica, prin terase si cluburi am vazut un suflet vesel si cald. Probabil cel mai cald suflet ai fost la backyard weekend cand stateai la soare, si toti dobitocii comentau in soapta - da' oare nu moare de cald in colantii aia negri, asa in soare?!

    Te mai intreb si eu ceva, daca tot continuam conversatii pe-aici. De ce chestii te temi?

    ReplyDelete