REASONABLE DOUBT

Photobucket

Photobucket

Photobucket

Stau ziua lîngă casa mea între linoleum şi patru neoane a cîte două rînduri pe trei coloane. Sînt aprinse toate. Mă aşez pe scaun şi atunci sînt cea mai atentă la buza mea de sus, la unghiile de la mîini şi la încălţăminte. Aerul e suficient şi mai e şi foarte multă somnologie. Vorbesc politicos cum vorbea şi mama în fata tuturor ghişeurilor peste care ne-au venit pachete, formulare şi bancnote, de obicei în fiecare primăvara că stiu că mă uitam mereu la picioarele ei cînd interacţiona cu poştăriţele şi le vedeam înfipte în balerini din piele albă cu găurele. Ea însăşi le zicea “balerini” în fiecare dimineaţă pe la 7, cînd eu nici nu apucam să fac ochi, iar ea se încălţa, îşi trăgea o dungă violet pe pleoapele superioare şi ieşea pe poartă tot explicîndu-mi cum se fierbe apa de cremwursti.

Nu există aici niciun om care să nu fie şi el politicos, să nu ţină în mînă o hîrtie de ziar, de pliant sau de film. Se vede că ne e tuturor frică şi că nu vorbim aşa de încet decît pentru că avem ceva de ascuns. Intrăm pe rînd, care pe unde ni se intonează numele, apoi sîntem conduşi afară pe uşă.

Mă uit la îmbinările dintre feliile de linoleum. Noaptea neoanele nu lasă decît umbre ondulate pe pereţi. Prima dată adorm în fund pe scaun cu capul într-o parte şi mă trezesc cu gîtul umflat. Sună tot timpul voci din telefon între organele interne, mai ales între cele perechi. Mă culc la loc cu faţa lipită de onduleurile de pe pereţi şi visez cu dinţii din faţă, cu petele lor, visez cu măselele de jos şi cu gingiile inflamate. Curg lichide din mine şi linoleumul nu le absoarbe, e impermeabil, nici nu m-am gîndit că nu e din vreun material natural. Nu ştiu ce să fac, aşa că înghit tot şi cînd începe să se evapore mă dau niţel mai încolo.

Mi-ar fi frică să adorm dacă n-ar fi atîta leopard în mine. Şi ştiu eu mai bine că n-o să mai simt bobul de mazăre cînd o să mă despart de îndoială. Îndoiala mă ţine mereu pe loc cu două mîini, ea ne transformă pe toţi în rezerve şi incertitudini şi ne ia jumătate din cît merităm să avem.

No comments:

Post a Comment