NIMENI NU VREA SĂ VADĂ ASTA

PhotobucketMă luminează cu forţa becul de pe hol. E o menghină pe canapea peste toată burta mea. Am rămas în puloverul din grămada de mătase amestecată cu caşmir la Zara în altă viaţă. Vineri seara eu rămîneam singură acasă.
În seara aia luna răsărea din balta în care călcasem. Mîinile mele contaseră peste zi, eram mîncată, mai dezbrăcată, nu-mi băteam în loc de cap o nucă moale caldă. Am deschis televizorul şi l-am butonat. Verificasem să fie răsucite pînă la capăt, pe gîturile lor, dopurile sticlelor de plastic. Am adormit cu ochii la explozia de culori de pe ecran.
Se transmiteau filme, păreri, jocuri şi cîini în locul din care aveam să dispar, se făcuse noapte şi nimeni nu-şi imagina cum urma să se întîmple.     

No comments:

Post a Comment