CU IULISELA LA MARGIELA, sfîrşitul

hmmargielax1
Am probat prima dată în faţa oglinzii cătuşa mai mare, cît o roată prea mică. Cu părul lipit de cap şi îmbrăcată cu pantalonii de la miniprix nu-mi venea prea bine colierul Margiela.

Pe distanţa dinspre oglindă înapoi la restul colecţiei, m-am izbit de o jurnalistă de monden. Scotocea de zor, dar nu în bolul cu Margiela, ci într-o grămăjoară de bluze cu talia marcată şi umerii bufanţi. Tocmai pentru că nu era stilistă, purta bluză cu mîneci, colanţi cu craci şi machiaj înainte de ora 1 noaptea.

Cînd am luat la probat gentuţa mea pentru monezi, erau înca 5 coin purse-uri în cuier. Într-un minut, nu mai rămăsese niciuna. Mă întorsesem să o agăţ la locul ei lîngă celelalte coin purse-uri, dar dispăruseră. Am ascuns-o între nişte rochii cu cordon şi am găsit-o în acelaşi loc şi peste 10 minute. Nimeni nu răsfoia halatele pentru că nu erau bucăţi lungi de piele dură care stă ţeapănă pe corp şi înseamnă un concept.

Cînd am smuls-o de pe umeraş, pentru simplul motiv că era măsura 34, nasul de lîngă mine s-a strîmbat şi aşa a rămas privindu-mă cum studiam eticheta cu materialul şi indicaţiile de curăţare ale singurei rochii 34 numerotate de la 0 la 23.

Mi-a mai plăcut o fustă pentru că era 36, că în rest era asimetrică şi bleumarin.

Puloverul gigant cu guler nu aveam putere să îl ţin în braţe. Ştiu, ideea e ca hainele să te îmbrăţişeze şi să te cocoloşească, dar la 1.61 metri altitudine răsfăţul vestimentar arată ca ursul polar.

Practic nu ştiam că există ceva numit coin purse, acum nu înţeleg cum se foloseşte. Nu îmi aminteam rochia de seară din 1996, dar adorm acum în ea cît îmi amintesc cu pielea.

No comments:

Post a Comment