DIOS LA PUSO EN MIS MANOS

IMG_5356_zps782e3678
Fix acum 2 ani am sunat-o pe N-ai-cum-să-n-o-iubeşti-pe-fata-asta. Am mai vorbit de atunci, dar măcar n-am mai fost aşa de proastă.

“O să ajungi mare, fă-te scriitoare.” Am întors-o pe toate părţile cu perseverenţa cu care îi convine să fie urcată în bucătărie pe blat sau perpelită pe întuneric în pat, nu şi pupată în fund, se pare. La început mi-a răspuns cel mai frumos şi dat cu miere pe buze “Mulţumesc” din lume, apoi a zis că nu e nevoie să o laud, tot scuzîndu-se că nu ştie, chiar nu ştie, deci să nu mai insist, cum să primească un compliment, iar într-un sfîrşit a încremenit.

Eu  în continuare plouam cu cele mai multe superlative foarte mari şi urări pe măsură, mici glumiţe, tot felul de apropouri, prenumele Anais şi aşchii mari din premiul Nobel. N-ai-cum-să-n-o-iubeşti-pe-fata-asta tăcea la început politicos, apoi cu pistrui. Ce era să spună? “Ştii, de fapt voiam să plec mai devreme astăzi, dar iar am stat peste program, nu vrei să vorbim altădată?”

N-are-cum-să-nu-ţi-placă-thepleasurist.

1 comment:

  1. Da, n-ai cum să nu fii gelos cînd o citești pe thepleasurist. E cu pistrui savuroasă.

    ReplyDelete