Administrarea Bisericii Chiril și Metodiu din Sozopol

Pentru alinarea durerii provocate de rinichi, am apelat la doctor de urgență, la antibiotice, dar și la incantații, mătănii și doamne-ajută. La jumătatea drumului dintre port și pat, mi-a ieșit în cale biserica dedicată Sfinților Chiril și Metodiu. Convinsă că de-acolo îmi va veni vindecarea, am dat să intru. Trei doamne, două de o parte a covorului roșu de la intrarea în lăcașul de cult și o a treia direct din chioșcul de lumînări, s-au năpustit asupra mea într-o limbă bulgară din care am înțeles:
- Să nu mai fac un pas cu aparatul de fotografiat atîrnat de gît
- Să le dau puțin din ochiul dracului ca să intru în casa domnului
- Să nu îndrăznesc în rochie cu bretele, drept pentru care mi-au aruncat pe umeri o mantie de poliester

Odată reglate accesoriile conform regulilor de stil bisericesc, am ajuns în fața altarului sigilat cu beteală, avînd de-a dreapta niște credincioase care își practicau în voie evlavioșenia în ciuda umerilor dezgoliți și de-a stînga un casetofon din care trîmbița corul bisericesc. Am stat acolo câteva minute măcinată de durere pe interior și de nemulțumire la suprafață. În orele ce au urmat, în loc de mila domnului am primit pedeaspsa divină:
- Am ars în flăcările iadului la 38.8 grade
- Durerile de rinichi s-au transformat în lovituri de pumnal
- Doctorul mi-a dat Tramadol, iar Tramadolul mi-a luat mințile.
 photo julie sozopol.jpg
 photo ---_0014.jpg
Foto de Cătălin Cristuțiu

No comments:

Post a Comment