Ce înseamnă cînd visezi film

După ce l-ai terminat de visat poți rămâne în continuare cu visul, prelungindu-i până la amiază emoțiile în viața adevărată, dacă accepți că nu te poți împăca cu gîndurile în toate cotloanele minții deodată. Cînd se termină filmul, cel mai mult poți rămîne în lumea lui tot atît cît s-a derulat în fața ochilor tăi, cu singura condiție să păstrezi tăcerea și atunci cînd viața adevărată te strigă pe nume sau te ia de după gît. Cu cîteva săptămîni în urmă, am văzut în mai multe seri la rînd cîte un film mai pudrat cu praf magic chiar decît „Legally Blonde” și am visat în fiecare noapte cîte un vis care m-a eliberat de coșmarurile din care nu mai puteam să mă opresc de ceva vreme.

 photo 12355290_10207195505399685_576585795_n.jpg

La „Lumea e a mea” m-am întrebat dacă sînt singura adolescentă din sală care și-a rănit pînă la sînge o colegă de clasă din școala generală. Fusesem umilită și mă simțeam atît de amenințată, încît n-am avut altă scăpare decît să îmi adun toate forțele, și, cum nu îmi puteam pune baza în prea multe forțe fizice, mi-am folosit resursele de cruzime storcindu-i Cristinei pe față ochelarii de vedere. Prin haosul care s-a creat acasă și la școală n-am mai reușit să trec tot ca o prințesă războinică.

La „The Assasin” m-am întrebat dacă sînt singura fată din sală care și-ar fi dorit să nu se mai stingă luminile ca să poată ronțăi floricele de porumb deasupra rubricilor de stil din revista Glamour. În cea mai mare parte a timpului, personajele ne-au ținut de urît în întuneric, dar, ca și noi, au stat unele lîngă altele fără să schimbe o vorbă. Așa am ajuns să mă întreb dacă sînt singura mîncăcioasă dezamăgită că în tăcere deplină nu poți mesteca bucăți crocante fără să le distragi atenția de la ape, flori și capre cinefililor care te înconjoară.

La „An” m-am întrebat dacă sînt singura mamă din sală în felul în care a fost și Tokue. Ca și ea, mă uit la copiii de vîrsta gemenilor pe care nu i-am născut și îmi imaginez cum ar fi fost viața noastră împreună. Ce-i drept, ar fi fost mai frumos să îmi imaginez și eu printre flori de cireș, mai degrabă decît printre lacrimi.

La „Mountains may depart” m-am întrebat dacă sînt singura fashionistă din sală care a observat că atît în prima, cît și în a doua parte a filmului Tao a purtat cîte o singură ținută, în condițiile în care acțiunea se întindea pe mai multe zile, nu doar pe 2 ore. N-aș cumpăra o helancă tricotată în dungi colorate dacă mi-ar ieși mîine în cale, dar m-aș uita cu dragoste la ea pentru că femeia care ar purta-o locuiește cu un labrador și face colțunași lungi pentru copilul care a crescut mare departe de ea.

No comments:

Post a Comment