Fericirea are chipul tău și puterea de-a strîmba din nas mereu

În timp ce stau în fața porții tale n-am niciun chef să te văd. Proptită lîngă viața ta perfectă cu toate ingredientele necesare pentru cocktailuri și mașină de făcut paste mă simt scămoșată, nepieptănată și supărător înconjurată de aerul cu flori de tei. Acum se formează și o percepție greșită asupra greutății mele. Cînd apari de după poarta de tablă, politețea iese la vedere, urmată de entuziasm. Apoi nu mă mai pot uita la altceva decît la gleznele tale. Mă ghidează printre tabletele de trotuar din curte, îmi luminează urcușul pe scări, mă poftesc să mă dezbrac de sacou pe hol și conversează cu mine în bucătărie.

Capul, mîinile servitoare și corpul înalt sînt pentru soția ta, pentru prieteni și pentru imaginea ta din oglindă. Mie îmi rămîn gleznele, zona bulbucată care se intersectează cu blugii suflecați. Ăsta e nivelul la care mă pot înțelege cu tine acum, linia de demarcație dintre destinul ideilor mele în conversație și succesul glumelor la care rîzi cu prietenii noștri comuni. Mă enervează că ocup unul dintre cele două scaune disponibile în timp voi stați lipiți de perete și sprijiniți de frigider, dar profit uitîndu-mă fără oprire la guguloaiele din dreptul gleznelor tale. Cînd ne așezăm cu toții la masă, mă enervează distanța dintre risotto și marginea farfuriei, dintre marginea farfuriei și pliul șervețelului, dintre tacîmuri și degetele tale de la mîini. Gleznele ne servesc, apucă salata din bol și o varsă în farfurii cu cleștii de crocodil.

Durează mult pînă să mă ridic de la masă, sub ochii voștri, și să fac cîțiva pași spre baie, la nivelul gleznelor tale. Dar aici începe paradisul. Mă așez pe capacul veceului și casc ochii mari la o chiuvetă normală, o mașină de spălat măricică și la pereții plini de faianță. Mă uit la cadă și, nu încape îndoială, femeia care face baie în cada ta este abia acum cea mai fericită femeie lume. 

 photo iulia burtea blow studio.jpg

No comments:

Post a Comment