Mi-e frică să spun ce

Am plecat săptămîna trecută de la o întîlnire arătînd de milioane într-un palton de 22 de euro de la asos. Cel mai urît palton din lume, care poate fi meșteșugit doar din blana a 2 chestii: un ursuleț de pluș foarte bătrîn sau halatul de spital al asistentei care ne făcea injecții în copilărie. Mă vopsisem cu cîteva zile înainte și nu știu ce a fost în capul meu (în afară de multe fire albe și degradate!) de nu m-am mai vopsit la salon de ani de zile. A fost o lună în ultimii 10 ani cînd am cîștigat doar 400 de lei. Abia acum realizez că trebuia să-i dau pînă la ultimul pe vopsit. Au fost momente în care am cumpărat o jumătate de mașină de spălat, jumătate de canapea, jumătate din altă mașină de spălat, cîte și mai cîte obiecte pe care n-o să le mai văd niciodată, și nici măcar un singur centimetru de păr vopsit.

Dar ideea nu e să sfătuiesc pe toată lumea să investească ajutorul de șomaj în suvițe blonde, cu toate că asta GARANTAT o să îi facă să arate foarte convenabil (indiferent cît de posace sînt în mod normal hainele lor, cu condiția să nu fie totuși din poliester). De fapt și de drept, ideea era cu totul alta. Despre altceva vreau să vorbesc.

Am scris în ultimele luni zeci și zeci de paragrafe perfecte, fiecăruia i-a ieșit cîte un dințișor de lapte în locul în care am apăsat tab, dar de care trebuie să mă despart ca și cum nu ne-am cunoaște. Fără ele n-aș fi prins niciun răsărit în iarna asta și aș fi fost pînă astăzi un zero la dialectică hegeliană și semiotică barthiană. Altă idee ar fi că am stat mereu în fața situațiilor dificile fie cu palma întinsă, fie cu palmele transpirate și nu pot sta cu mîinile în sîn nici acum, cînd nu e totuși sigur dacă se clatină drobul de sare sau îmi fuge pămîntul de sub picioare. Dar, și în spatele lucrurilor pe care mă feresc să le scriu se ascund altele despre care nu am curajul să vorbesc nici după miezul nopții, în bucătărie, de față cu lumina discretă a ledului de la hotă.

 photo _29_0065.jpg

No comments:

Post a Comment